Capitolul 6: Level up
Adrian păși prin portal aproape târându-se.
În momentul în care reveni în șed, își sprijini o mână de perete și respiră adânc. Corpul îi era greu, brațele îl dureau de la atâtea lovituri, iar hainele îi miroseau a pământ umed și gelatină de slime.
Portalul verde pulsa liniștit în spatele lui.
Pentru câteva secunde rămase nemișcat, apoi privi spre mica fereastră a ședului.
Afară era aproape întuneric.
Adrian clipi surprins.
În portal fusese tot seară.
Asta însemna că timpul din acea lume și timpul din lumea reală coincideau.
Gândul îl neliniști puțin.
Până atunci încă sperase că poate timpul curgea diferit și că ar fi putut petrece zile întregi acolo fără să treacă ore aici.
Dar nu.
Totul părea legat.
Își ridică iepurii și ieși din șed, închizând imediat ușa în urma lui.
Drumul până în casă îi păru mai scurt decât de obicei. Mintea îi era prea ocupată ca să mai observe frigul serii sau liniștea satului.
Tot ce vedea în fața ochilor erau ferestrele acelea transparente și numărul 89 din 100.
Mai avea atât de puțin.
Intră în bucătărie și lăsă iepurii pe masa veche de lemn.
Abia atunci realiză cât de foame îi era.
Timp de aproape o oră se ocupă de iepuri. Îi curăță, îi tranșă și pregăti carnea pentru gătit. Mișcările îi erau lente din cauza oboselii, însă continua fără să se oprească.
În cele din urmă puse carnea la fiert într-o oală mare.
Aburul începu să umple bucătăria.
Mirosul de carne și legume îi făcu stomacul să mârâie imediat.
În timp ce amesteca din când în când în oală, mintea îi revenea constant la pădure.
La slime-uri.
La vocea aceea rece.
La sistem.
Mai ales la nivel.
Se întreba ce se va întâmpla când va ajunge la level unu.
Va deveni mai puternic?
Mai rapid?
Va primi alte abilități?
Poate magie?
Gândul acela îl făcea să zâmbească fără să vrea.
După încă aproape o oră, mâncarea fu în sfârșit gata.
Adrian se așeză la masă și începu să mănânce în liniște.
Era atât de obosit încât aproape că nu mai simțea gustul.
Totuși, carnea caldă îi aduse o stare de liniște pe care nu o mai simțise de când intrase prima dată în portal.
Pentru câteva minute aproape reuși să uite de tot.
Dar doar aproape.
Pentru că gândul îi revenea constant la acel loc.
La pădure.
La sistem.
La nivel.
După ce termină de mâncat, abia reuși să mai strângă masa.
Se duse direct în cameră și se prăbuși în pat.
Adormi aproape instant.
Când deschise ochii a doua zi dimineață, lumina soarelui pătrundea deja prin perdelele vechi.
Pentru câteva secunde rămase nemișcat, încercând să-și dea seama dacă totul fusese real sau doar un vis absurd.
Apoi își ridică imediat mâna.
— Status...
Fereastra transparentă apăru instant în fața lui.
━━━━━━━━━━━━━━
Nume: Adrian
Nivel: 0
Experiență: 90/100
Atac: 5
Viață: 10
Apărare: 3
Agilitate: 4
━━━━━━━━━━━━━━
Adrian se ridică imediat în capul oaselor.
— Nouăzeci?!
Inima începu să-i bată mai repede.
Cu o seară înainte avusese optzeci și nouă.
Era sigur.
Privi din nou fereastra.
Nu se schimbase nimic altceva.
Doar experiența.
Adrian începu imediat să se gândească.
Primul lucru care îi trecu prin cap fu somnul.
Poate sistemul îi oferise experiență pentru odihnă.
Dar aproape imediat își dădu seama că nu avea sens.
Atunci privirea îi căzu spre bucătărie.
Spre iepurele rămas.
Și în acel moment avu o revelație.
— Carnea...
Se ridică încet din pat.
Cu cât se gândea mai mult, cu atât ideea părea mai logică.
Primise experiență pentru că mâncase iepurele.
Asta însemna că nu doar uciderea creaturilor oferea puncte.
Consumul lor oferea și el.
Adrian începu imediat să calculeze în minte.
Pentru uciderea iepurilor primise câte două puncte.
Dar după ce mâncase, obținuse doar unul singur.
Se sprijini de marginea patului și continuă să gândească.
Poate pentru că nu mâncase tot animalul.
Oasele și blana rămăseseră.
Sau poate sistemul oferea doar jumătate din experiență pentru consum.
Nu știa sigur.
Dar un lucru era clar.
Totul avea reguli.
Și începea încet să le descopere.
Un zâmbet ușor îi apăru pe față.
Pentru prima dată după foarte mult timp, viața lui părea... interesantă.
După câteva minute se ridică, se spălă rapid și își pregăti lucrurile.
Toporul.
Coada lungă de lemn.
Cuțitul.
Apoi ieși direct spre șed.
De data aceasta nu mai ezită atât de mult în fața portalului.
Frica exista încă.
Dar entuziasmul devenise mai puternic.
Păși prin portal și reveni în pădure.
Dimineața era liniștită.
Lumina pătrundea printre copaci, iar aerul rece îi umplu imediat plămânii.
Adrian începu imediat să caute slime-uri.
Primul apăru după doar câteva minute.
Îl omorî rapid.
Apoi încă unul.
Și încă unul.
Cu fiecare luptă devenea mai precis.
Mai calm.
Mai eficient.
După al șaselea slime și al doilea iepure, vocea rece răsună din nou în mintea lui.
— Nivel crescut.
Adrian se opri instant.
În fața lui apăru o fereastră mult mai mare decât înainte.
━━━━━━━━━━━━━━
Nume: Adrian
Nivel: 1
Atac: 5
Viață: 10
Apărare: 3
Agilitate: 4
Puncte disponibile: 3
━━━━━━━━━━━━━━
Adrian rămase nemișcat câteva secunde.
Level unu.
Chiar reușise.
Respirația i se acceleră de entuziasm.
Avea trei puncte.
Dar patru statistici.
Asta însemna că nu putea să pună câte unul peste tot.
Și atunci apăru problema adevărată.
Cum trebuia să le distribuie?
Atacul îl ajuta să omoare mai repede.
Viața îl făcea mai rezistent.
Apărarea putea să-i salveze viața.
Iar agilitatea...
Agilitatea putea însemna diferența dintre a fugi și a muri.
Adrian privi lung fereastra transparentă.
Pentru prima dată își dădu seama că fiecare alegere putea conta.