Capitolul 5: Sistem Activat

Adrian păși încet prin portal, ținând toporul strâns în mâna dreaptă și coada lungă de lemn în stânga. De data aceasta senzația ciudată care îi traversă corpul nu mai era la fel de puternică. Amețeala dispăru după doar câteva secunde, iar când deschise ochii complet, pădurea reapăru în jurul lui.

Aerul era rece și umed.

Copacii uriași se ridicau spre cer ca niște coloane vii, iar lumina pătrundea greu printre ramurile groase. Adrian înainta atent, privind în toate direcțiile. Acum nu mai era doar șocat de existența acelei lumi. Frica încă exista, însă începea să fie înlocuită de curiozitate.

Fiecare pas era lent.

Asculta fiecare foșnet.

Din când în când se oprea complet și privea în jur, încercând să observe orice mișcare.

La câțiva metri în fața lui văzu ceva tremurând lângă niște ciuperci crescute pe un butuc putrezit.

Adrian încremeni.

Strânse mai tare coada și toporul.

Creatura părea o masă gelatinoasă verzuie, de dimensiunea unei mingi mari. Se mișca încet, aproape leneș, absorbind bucăți mici din ciupercile de pe jos.

Adrian clipi uimit.

— Un slime...

Nu-i venea să creadă că rostea cuvântul acela în realitate.

Creatura nu părea interesată de el. Continua să mănânce liniștită, fără să se apropie.

Adrian ezită.

Nu știa dacă să o ignore sau să o atace.

În același timp, îi trecu prin cap un gând simplu.

Dacă acel lucru era un monstru?

Și dacă putea fi omorât?

Ridică încet toporul.

Pentru câteva secunde rămase nemișcat.

Apoi lovi.

Lama toporului tăie marginea slime-ului, desprinzând o bucată gelatinoasă care căzu pe pământ.

Nimic.

Creatura nu părea rănită.

Doar se opri din mâncat și începu să se întoarcă lent spre Adrian.

Ca și cum abia atunci îl observase.

Un fior îi trecu prin corp.

Totuși, slime-ul nu părea să atace.

Atunci Adrian hotărî să termine ce începuse.

Strânse toporul cu ambele mâini și lovi din nou, direct în mijloc.

Lama intră adânc prin corpul transparent și lovi o bilă verde aflată în interior.

În clipa următoare, slime-ul se prăbuși complet.

Gelatina se transformă într-un lichid verzui care începu să se întindă pe pământ.

Pentru o fracțiune de secundă pădurea rămase tăcută.

Apoi o voce rece răsună direct în mintea lui.

— Sistem activat.

— Slime eliminat.

— Experiență obținută.

— Progres nivel: 1/100.

Adrian încremeni.

În fața lui apăru o fereastră transparentă, plutind în aer.

━━━━━━━━━━━━━━

Nume: Adrian

Nivel: 0

Experiență: 1/100

Atac: 5

Viață: 10

Apărare: 3

Agilitate: 4

━━━━━━━━━━━━━━

Inima începu să-i bată nebunește.

Se uită imediat în jur.

— Cine-i acolo?!

Nu primi niciun răspuns.

Abia după câteva secunde realiză că vocea venise direct din capul lui.

Privi din nou fereastra.

Atac.

Viață.

Apărare.

Agilitate.

Era exact ca într-un joc.

Respirația i se acceleră de entuziasm.

Acel unu dintr-o sută însemna că trebuia să omoare o sută de creaturi pentru a crește în nivel.

Un zâmbet îi apăru încet pe față.

Pentru prima dată de când descoperise portalul, frica începea să fie înlocuită de entuziasm.

Se apropie de slime-ul distrus și observă cum gelatina era absorbită de pământ, iar nucleul verde începea să se degradeze până dispăru complet.

— Deci nu rămâne nimic...

Adrian ridică privirea spre pădure.

Dacă un slime îi oferea experiență...

Atunci trebuia să găsească mai mulți.

Timp de ore întregi cutreieră pădurea.

La început se speria de fiecare zgomot, însă după al zecelea slime începu să prindă curaj. Creaturile erau lente și ușor de omorât dacă lovea nucleul din interior.

Soarele urca încet pe cer.

Transpirația îi curgea pe frunte.

Brațele începeau să-l doară de la atâtea lovituri.

Dar continua.

Douăzeci.

Treizeci.

Patruzeci.

Cincizeci.

Cu fiecare slime omorât, fereastra transparentă apărea pentru câteva secunde, iar numărul continua să crească.

Adrian începea deja să se obișnuiască cu vocea rece din capul lui.

Nu mai părea la fel de înfricoșătoare.

Ba chiar începuse să-i placă.

La un moment dat, după încă o luptă, fereastra reapăru în fața lui.

━━━━━━━━━━━━━━

Nume: Adrian

Nivel: 0

Experiență: 60/100

Atac: 5

Viață: 10

Apărare: 3

Agilitate: 4

━━━━━━━━━━━━━━

Adrian rămase privind cifrele câteva secunde.

Șaizeci.

Mai avea doar patruzeci până la următorul nivel.

Își imagină imediat cum ar fi fost să devină mai puternic. Poate mai rapid. Poate mai rezistent.

Poate chiar capabil să folosească magie.

Gândul acela îi trimise un fior prin corp.

Pentru câteva clipe uită complet de frică.

Continuă să vâneze slime-uri prin pădure aproape toată după-amiaza. Cu timpul învățase deja cum să lovească direct nucleul fără să mai irosească energie.

Uneori găsea câte două sau trei creaturi aproape una de alta.

Alteori mergea minute întregi fără să vadă nimic.

Când experiența ajunse la șaptezeci, corpul începea să-i fie tot mai greu.

La optzeci, stomacul începu să-l doară de foame.

Atunci, dintr-un tufiș, sări un iepure uriaș.

Adrian ridică imediat toporul.

Animalul era aproape cât un câine mic și îl privea atent dintre umbre.

— Oare primesc experiență și pentru animale? murmură el.

În același timp stomacul îi mârâi puternic.

Nu mâncase nimic de dimineață.

Atunci luă o decizie simplă.

Chiar dacă nu primea puncte... măcar avea carne.

Încercă să prindă iepurele, însă animalul era incredibil de rapid. Mai mulți îi scăpară printre copaci înainte să poată reacționa.

Cu greu reuși să omoare doar trei.

După aceea continuă să caute slime-uri.

Lumina începea deja să slăbească printre copaci când fereastra reapăru din nou.

━━━━━━━━━━━━━━

Experiență: 89/100

━━━━━━━━━━━━━━

Adrian strânse din dinți.

Mai avea nevoie de doar unsprezece slime-uri.

Dar pădurea devenea tot mai întunecată.

Umbrele se lungeau printre copaci, iar vizibilitatea scădea rapid.

În acel moment adrenalina începu să dispară, iar oboseala îl lovi din plin.

Pentru prima dată realiză cât de periculos era acel loc noaptea.

Nu știa ce alte creaturi puteau apărea după lăsarea întunericului.

Goblinilor încă nu le uitase fețele.

Și nici păsările acelea ciudate.

Stomacul îi mârâi din nou.

Respiră adânc și privi spre direcția portalului.

— Mâine..., murmură el încet.

Își legă iepurii improvizat și începu să se întoarcă prin pădure.

Când zări în sfârșit lumina verde a portalului dintre copaci, simți un val uriaș de ușurare.

Fără să mai ezite, păși prin el și reveni în ședul întunecat, cu hainele murdare, corpul obosit și mintea plină de un singur gând.

Mai avea nevoie de doar unsprezece slime-uri pentru a ajunge la nivelul unu.