Capitolul 50

Adrian aproape că nu dormise în ultimele două zile.

De fiecare dată când încerca să închidă ochii:

vedea portalul albastru,

mesajele Sistemului,

și privirea rece a lui Vlad Țepeș.

Numărătoarea continua să scadă.

Orele treceau lent.

Mult prea lent.

Portalul pulsa constant în fundul magaziei, luminând încăperea într-o nuanță rece și nenaturală.

Câinii deveniseră tot mai agitați.

Masculul refuza aproape complet să doarmă.

Stătea permanent în fața portalului, rigid, cu blana ridicată pe ceafă.

Femela se retrăsese aproape de ușă și mârâia la fiecare pulsație mai puternică.

Instinctele lor simțeau pericolul.

Și Adrian simțea exact același lucru.

Arbaleta stătea încărcată lângă el.

Sabia era pe masă.

Iar telefonul vibra constant cu notificări și știri.

La început fusese doar panică online:

videoclipuri neclare,

lumini ciudate,

teorii absurde,

oameni spunând că au văzut „găuri luminoase” în păduri sau câmpuri.

Dar apoi totul devenise real.

Clipuri filmate de oameni:

portaluri verzi în păduri,

coloane albastre de lumină lângă orașe,

și unele… galbene.

Galben intens.

Aproape orbitor.

Un videoclip filmat de foarte departe arăta un portal galben deschis într-o zonă deșertică.

Pământul din jur era crăpat.

Iar ceva enorm se mișca sub nisip.

Filmarea se terminase brusc.

Alt clip arăta oameni fugind pe o stradă în timp ce:

lupi uriași,

și mistreți anormal de mari ieșeau dintr-un portal verde.

Poliția încerca să tragă.

Dar armele păreau să nu funcționeze corect.

Unele se blocau.

Altele pur și simplu nu trăgeau.

Adrian observase imediat asta.

Și exact atunci înțelesese: portalurile nu aduceau doar creaturi.

Schimbau regulile lumii.

Telefonul vibră din nou.

BREAKING NEWS.

„Creaturi umanoide agresive observate în apropierea mai multor portaluri albastre.”

Videoclipul era tremurat și filmat prost.

Dar Adrian recunoscu instant siluetele mici și verzi.

Goblini.

Unii oameni din comentarii spuneau deja asta.

Alții credeau că sunt:

extratereștri,

mutanți,

sau experimente militare.

Nimeni nu înțelegea adevărul.

Adrian ridică încet privirea spre countdown.

═══════════════

DESCHIDEREA PORTALURILOR: 00:01:13

═══════════════

Mai puțin de două minute.

Magazia deveni complet tăcută.

Portalul începu să pulseze violent.

Lumina albastră se reflecta pe podeaua udă și pe trupul goblinului mort întins lângă masă.

Aerul devenise rece.

Anormal de rece.

Masculul începu să mârâie grav.

Adrian își luă imediat arbaleta.

Countdown-ul continua să scadă.

00:00:48

Portalul vibra tot mai puternic.

00:00:31

Lanțurile de pe pereți începură să se miște foarte slab.

00:00:17

Lumina albastră deveni aproape orbitoare.

Câinii lătrau acum agresiv spre portal.

00:00:09

Adrian își strânse mâinile pe arbaletă.

Respirația îi devenise grea.

00:00:05

Portalul scoase un sunet grav.

Ca metalul care începe să se rupă.

00:00:03

Suprafața lui începu să crape.

Fisuri albastre traversară lumina ca sticla spartă.

00:00:01

Adrian făcu instinctiv un pas înapoi.

00:00:00

═══════════════

PERIOADA DE IZOLARE: FINALIZATĂ

BARIERE ÎN CURS DE ELIMINARE

═══════════════

Și exact atunci…

portalul explodă într-o lumină albastră violentă.

Lumina albastră explodă violent prin magazie.

Portalul scoase un sunet ascuțit, metalic, de parcă ceva gigantic se rupea din interiorul lui.

Câinii începură să latre furios.

Adrian ridică instant arbaleta.

Și exact atunci…

ceva sări prin portal.

Mic.

Rapid.

Haotic.

Creatura lovi podeaua magaziei rostogolindu-se aproape animalic înainte să se ridice brusc în patru labe.

Goblin.

Piele verzuie.

Brațe lungi și disproporționate.

Ochii mari și negri.

În mâna dreaptă ținea un cuțit ruginit.

Creatura ridică imediat capul spre Adrian și scoase un mârâit ascuțit.

Adrian apăsă reflex trăgaciul.

CLACK.

Șurubul lovi goblinul direct în piept și îl aruncă violent înapoi peste masa de lemn.

Dar spre groaza lui Adrian…

creatura încă se mișca.

Goblinul scoase un țipăt scurt și încercă să se ridice.

Masculul sări instant asupra lui.

Câinele îl lovi direct în piept și îl trânti din nou la podea.

Goblinul încercă disperat să lovească cu cuțitul.

Femela intră și ea imediat în luptă, mușcându-l de braț.

Totul deveni haotic:

- mârâituri,

- lemn rupt,

- sânge,

- și lumină albastră pulsând prin magazie.

Adrian trase sabia de pe masă și se repezi înainte.

Goblinul reuși să împingă masculul câțiva centimetri și întoarse capul direct spre Adrian.

Ochii aceia…

nu erau ochi de animal.

În ei exista:

- frică,

- furie,

- și inteligență.

Exact asta îl sperie cel mai tare.

Creatura încercă să sară spre el.

Adrian lovi instinctiv.

Sabia intră adânc prin umărul goblinului și îl izbi în podea.

Creatura mai zvâcni câteva secunde.

Apoi rămase nemișcată.

Liniștea căzu brutal peste magazie.

Adrian respira greu.

Foarte greu.

Câinii continuau să mârâie spre trupul creaturii.

Sângele întunecat al goblinului se întindea încet pe podeaua veche de lemn.

Adrian rămase câteva secunde nemișcat privind creatura moartă.

Apoi realiză ceva.

Goblinul chiar intrase.

Nu:

- umbră,

- iluzie,

- sau proiecție.

Intrase în lumea lor.

Portalul pulsa în continuare în spatele lui.

Deschis.

Dar… nimic nu mai ieșea.

Adrian rămase atent încă aproape un minut întreg cu sabia ridicată.

Și exact atunci observă mișcare din nou.

O altă siluetă.

Mai mică.

Mai slabă.

Al doilea goblin apăru încet în interiorul portalului.

De data aceasta creatura nu sări direct.

Părea… speriată.

Privea:

- trupul goblinului mort,

- câinii,

- și pe Adrian.

Apoi făcu un pas foarte nesigur spre suprafața portalului.

Adrian ridică imediat arbaleta reîncărcată.

Goblinul îngheță instant.

Pentru câteva secunde rămaseră doar privind unul spre celălalt prin lumina albastră.

Apoi creatura scoase un mârâit scurt…

și se retrase rapid înapoi în întunericul portalului.

Dispăru.

Portalul continuă să pulseze lent.

Dar nimic altceva nu mai ieși.

Adrian rămase câteva secunde complet nemișcat.

Apoi se întoarse lent spre telefonul abandonat pe masă.

Ecranul era plin de notificări.

BREAKING NEWS.

LIVE.

Panică.

Filmări tremurate.

Portaluri deschise peste tot în lume.

Verzi.

Albastre.

Galbene.

Oameni fugind.

Creaturi atacând.

Sirene.

Foc.

Haos.

Iar Adrian înțelese atunci un adevăr simplu și rece:

lumea tocmai se schimbase pentru totdeauna.